Mă alimentez din cuvinte.
Da!
Fericire/bucurie molipsitoare, debortanta, total nefolositoare, tampita, à la Dl. Goe non stop vorbitor, rad singura, spun gluma, nimeni n-o intelege. Si totusi, nu-i asa rau. Dar o bata-n cap tot mi-as da. Si cand ma gandesc nici motiv nu am sa fiu asa… E doar o fericire idioata, ce nu o sa tina.. Sunt full of energy care o sa se dezumfle ca un balon. Dar sa profitam de moment 
Si ca sa zicem ca un motiv exista e covorul cu șotron care va … ‘patrona’ in baie :> Si puzzleurile(2) cu 1000 de piese 
8->
Si un motiv de … ‘nervi, dar stai si-nghite’ : era o baba..din aia de bea si se baga in seama cu tot orasu’ si iti stie tot arborele genealogic acolo de unde eu si mum terminaseram cumparaturile. O trancaneam pe mama porcarii de Dl. Goe non-stop vorbitor iar ea se baga in seama /:) Nu ca as avea ceva cu batranii, nu, Doamne fereste, dar eu o puneam pe mama ca scoata din strafundul plaselor niste salam pentru caaaateeeluuuus, iar ea :
“Salam pentru caine??? Salamul e pentru copii, nu pentru caini! E pacat sa dai la caini!”
/:)
Hai lasa!
Am o mica tona de invatat, dar mi-eee asaaaa leneee!
Dau o bereeeee goalaaaa pentru unaaaa pliiiinaaaa,
Ciiiineeee seeee coooombiiiiinaaaaa? 8->
Betivul de colo :>
Hai ciau ;;)
No lo se.
Desenându-ți nori pe cerul mereu pur,
Creându-ți lacrimi pe obrazul mereu dur.
Înflorindu-ți copacii în timp de iarnă,
Murdărindu-ți dorința pe timp de toamnă.
Folosindu-ți brațele pentru a atinge cerul,
Iubindu-ți trupul pentru a învinge gerul.
Fata din Zlataust – Ionel Teodoreanu
- ” Te urăsc cu puterea lui Eminescu de a iubi. “
- ” Aş vrea cinci vieţi de-a rândul să sufăr, ca tu să rămâi aşa cum eşti, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine să te lumineze. Pricepi tu preţul iubirii mele?”
- “…A nimănui nu vei fi cum eşti a mea. Şi totuşi numai eu nu te voi avea niciodata: sunt umbra de la picioarele tale.”
- “Toate vorbele lui aveau miros de vin.”
- “Toate căderile de nuci din toamnele copilăriei trăiau în numele lui.”
- “Vorbele sunt făcute pentru minciună. Adevărul tace. Oamenii i-au tăiat limba… Îşi muşcă buzele tare.”
- “În orice oglindă se oglindeşte orice trup. Sufletul e altul în fiecare oglindă. Nu sufletul, sufletele din noi. Copacii n-au o frunză, au un frunziş. În noi sunt păduri. Asta nu vor s-o ştie oamenii.”
- ” Şi totuşi sufletul ei fusese în crengile unui cireş de iunie.”
- “…vorbele ei încântau ca nişte fluturi rătăciţi într-o catedrală.”
Orasul asta…
Asa de … ‘intristator’ e orasul acesta… Vantul adie pentru ca trebuie nu pentru ca vrea… Florile infloresc pentru ca le e vremea…
Oamenii.. ei.. ei sunt de vina! Nu vor sa schimbe nimic! Au renuntat sa mai lupte impotriva a tot ce ni se impune… Nu mai stim sa reinviem, sa ne ridicam din propria cenusa.. Acceptam ce ni se ofera si ne oprim… stagnam.. preferam obisnuinta… monotonia… Pamantul e trist.. Soarele e trist… iar noi… nici nu stiu.. ce sens avem?
Privesc ochi de copii si ma simt pierduta… Nu pot citi decat tristete si satula obisnuinta de repetarea acelorasi obiceiuri zilnice…acelasi orar.. acelasi itinerar.. Am observat in ultima vreme cat de minunati sunt copii… Ce vina au cei carora tristetea le e sortita? Mama mea lucreaza cu copii.. Dupa parerea mea cei mai tristi copii.. Sunt mici si atat de nevinovati… Mi se rupe sufletul privindu-i… Nu stiu cum de mama rezista… Astazi am fost pana la serviciu la ea.. Are 5 in grupa.. Unul din ei, Alexutul(cel mai drag mie) are o boala-nu ii stiu numele si nici nu vreau sa il aflu-care ii incetineste cresterea.. fizica… pt ca el gandeste pentru varsta care o are.. dar imbatraneste.. prematur… E atat de.. minunat! Are ochii migdalati si plini de inocenta copilariei.. Nu stiu de unde are atata putere de a zambi… Valabil si pentru restul, cei 4 frati ai lui…Alexul se joaca mereu pe sub scaune… Daca cineva se aseaza pe un scaun.. el, micut cum e, se baga dedesupt si se joaca.. rade.. chicoteste.. isi aduce punga de pufuleti si biscuitii si papa acolo.. sau mai scoate capusorul si se uita de acolo la desene, spunand fiecare replica…pentru ca mereu le vede. Ceilalti..sunt atat de fascinati de lucruri noi.. nu stiu micutii nici macar ce sunt acelea capsunile si nu au vazut niciodata o acadea din aia mare, rotunda.. cu multe culori.. Mi s-a rupt sufletul auzindu-i si minunandu`se de lucruri care noua ni se par atat de comune… Si cand te gandesti ca oricare din noi putea fi in locul unuia dintre ei… Eu nu as fi rezistat.. Mereu plec plangand dupa ce ii vad si imi petrec restul zilei gandindu-ma la ei… Ce vina au ca parintii nu ii vor? Dumnezeu i-a plasmuit asa cum un sculptor isi iubeste fiecare lucrare…
Draci.
Draci! Draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci draci !
Vis de facultate :(
Vaaaai! Iar vis ‘minunat’! :>
Eram copil mare 
Intrasem la facultate.. si ca sa fiu convinsa ca e un vis…eram la universitatea Transilvania, in Iasi. Nu exista asa ceva, dar in visul meu era posibil, ca in orice alt vis. Ma rog. Eu oricum nu o sa dau vreodata in viata la facultate in Iasi- de asta sunt convinsa.
Era prima zi. Caminul era…incadrat in facultate. Nu stiu daca exista pe undeva asa ceva. Ma simteam ca in ‘Heri Pocăr’… Totul antic si de demult. Fiecare camera era de doua persoane… Eu stateam cu o gagicuta frumusica…bruneta.. dar nu my type. Fandosita and shits, dar stiam ca oricum de acu incolo.. vreo cativa ani trebe s-o inghit asa ca de! faceam … compromise :> Amabila si draguta eu ca o …fluturica :> De cum am intrat mi-am instalat laptopul [Huuuoooo! Disperataaa!]. Camera era chiar foarte mare… In visul meu eram o minunata break-erita 
) Nu stiu de unde pana unde, dar asta eram… Asa ca primul gand atunci cand am vazut dimensiunile :> camerei a fost de cat ‘linoleu’ am nevoie ) Deja ma vedeam toata o schema Ciudat…in real life nu ma pot vedea break-uind. Totusi mie caminul asta nu-mi placea de fel! Era mixt..iar prima mea ‘mica’ observatie a fost ca toti baietii erau de la si anume Curulvacii.
Primul meu pas dupa pragul usii camerei spre giganticul oribil hol… a fost intampinat cu un pumn in freeezaaa! oaaa! Mirifiiiic! De la un taran, bineinteles… care nu si-a cerut scuze or smth.. ce sens ar fi avut?
Dupa acest episod… imi era si mie a face…pipi :-s Aveam mai multe bai pe palier.. O baie avea 3 wcuri… si 3 chiuvete… Dar wcurile nu aveau… ‘cotineata’… Trebuia sa te pipi in vazul tuturor.. si ‘tuturor’ sa se pipi in vazut tau! <3 ! Mi-a cam trecut pipile ‘vizitand’ toate baile de pe palier care erau pline cu baieti care purtau ‘batalii spartanice’ si grotesti…
Incercand sa gasesc si un miros suportabil am purces spre afara.. M-am cam chinuit.. Am ajuns in dreptul geamului unei tipe care vindea rochii din alea.. de epoca… Pfff! Cum erau! Macar atata lucru frumos in visul asta… Dar cand am vrut sa ma apropii… sa pun mana.. tipa a vazut ca-s cam… boboaca… Si nu m-a lasat sa pun mana… sa rascolesc.. si am plecat de buna voie… “Oi creste eu mare..”
Printr-un… speaker ceva…s-a auzit in tot…campusul ca trebuie sa ne adunam… fiecare sa stea in dreptul camerei lui.. asteptandu-l pe decan sa ne spuna ceva….
Stand si asteptand de ore intregi.. pe niste scaunele din alea.. cum aveam la gradinita 
)) nu ne incapeau fundurile in ele… mici si colorate, sau mai bine zis decolorate…scotand sunete putin… scarry. Am observat, stand si asteptand fix de aiurea, ca in aceeasi facultate cu mine mai sunt si vreo…3-4 din fostele mele colege din alea.. lingusitoare…pupincuriste.. Nici aici n-am scapat??? Ele erau foarte pitzi prin toata incaperea…aratandu-si skil-urile
Din toata harmalaia…se aude o voce ascutita de femeie afurisita.. Toti incepem sa fim o ‘gradinita’ organizata…facem un gen de liniste… Si vedem 2-3 femei… carand niste cutii urate,mari… in care cica aveau ceva pentru noi.. de intampinare… Noi cu o falsa fericire…eram curiosi.. Ne pune in poala la fiecare cate o bomboana care era fix cat unghia mica…si avea un ambalaj de 5 ori mai mare decat ea… Erau..sleioase si naspa.. Iar noi ne-am gandit ca… e posibil ca bomboanele alea… sa le fi dat in fiecare an la boboci.. le-a spus sa dea o limba la bomboana.. si apoi sa o puna inapoi! Deci creca de aia bomboanele erau asa mici…
Asta e vis? Sunt constienta ca la facultate o sa fie si mai naspa decat in acest vis, dar…de ce a trebuit sa il am? De ce nu visez si eu, asa cum viseaza copiii cuminti, calusei…norisori… chestii? Uraaat
Favorite flowers
Ador lacramioarele. Sunt florile mele preferate… Stiu ca multa lume nici macar nu le considera flori, ci doar niste.. buruieni acolo. Pentru mine sunt cele mai speciale flori… Mereu mi-e dor de mirosul lor.. de frumusetea lor.. Numai prinvindu-le..simt puritate.. frumusete.. gingasie… Atunci cand o sa ma casatoresc o sa fie in luna mai, ca buchetul sa fie alcatuit nuuuumai din lacramioare. Iar daca el nu e de acord cu luna, he’s not good enough for me .
Iar macii… Par a fi flori puternice… Pot fi asemanati cu femeile superbe.. care lupta din greu pentru a razbi.. Macii isi pastreaza cat pot de mult petalele…chiar daca vantul bate.. si bate.. iar ei sunt singurii strajuitori ai campului…
